Ce sunt contractele inteligente?

Contractele inteligente sunt concepute ca și contracte cu autoexecuție automată, ceea ce înseamnă că acestea pot declanșa anumite acțiuni după îndeplinirea unor condiții predeterminate. Acestea pot fi folosite, de exemplu, ca acorduri digitale ce intermediază schimbul de criptomonede (sau orice alt activ digital) între două părți.

Odată ce termenii acordului au fost stabiliți, contractul inteligent va verifica îndeplinirea acestora, iar activele vor fi distribuite în conformitate cu termenii stabiliți anterior. Cu alte cuvinte, contractele inteligente sunt linii de cod ce execută o funcție specifică atunci când sunt îndeplinite anumite condiții și urmează, de obicei, comenzi de tipul "dacă...atunci".

Rezultatul va fi declanșarea acțiunilor prederminate și previzibile. De exemplu, un magazin online ar putea implementa un contract inteligent care se asigură că "dacă se primește plata, atunci produsele pot fi livrate", ceea ce ar face întreg procesul de verificare al plăților și livrării mai eficient și mai puțin predispus la erori umane.

Contractele inteligente au fost propuse pentru prima dată în anii 1990 de Nick Szabo, un informatician și avocat american. Acesta este inventatorul unei monede virtuale numită "Bit Gold" în 1998, cu 10 ani înainte de apariția Bitcoinului. Szabo a definit contractele inteligente ca protocoale de tranzacție computerizate ce execută termenii unui contract.

El a comparat un contract inteligent cu un automat, astfel încât vă puteți imagina un automat ce vinde sucuri pentru 75 de cenți. Dacă puneți un dolar în aparat și selectați o doză de suc, aparatul este conectat și programat pentru a vă servi cu doza de suc și cu restul de 25 de cenți. În schimb, dacă suma introdusă nu este corectă, aparatul fie va solicita să faceți altă selecție, fie va refuza suma depusă. Acesta este un exemplu de contract inteligent simplu, imaginat de Szabo. La fel cum un automat de sucuri poate automatiza o vânzare fără un intermediar uman, la fel contractele inteligente pot automatiza practic, orice schimb.

În prezent, Ehereum este cea mai populară platformă de contracte inteligente, dar multe alte blockchain-uri de criptomonede precum EOS, Neo, Tezos, Tron, Polkadot și Algorand le pot rula. Unul din marele avantaje ale contractelor inteligente este faptul că acestea pot fi create și implementate într-un blockchain de orice utilizator, codul său fiind transparent și verificabil public, ceea ce înseamnă că orice parte interesată poate vedea exact ce logică urmează un contract inteligent atunci când primește active digitale.

Contractele inteligente sunt scrise într-o varietate de limbaje de programare cum ar fi Solidity, Web Assembly și Michalson. În rețeaua Ethereum, codul fiecărui contract inteligent permite oricărei părți interesate să inspecteze codul contractului și starea curentă pentru a verifica funcționalitatea acestuia.

Fiecare computer din rețea sau "nod" stochează o copie a tuturor contractelor inteligente și a stării lor actuale alături de toate datele tranzacțiilor. Atunci când un contract inteligent primește fonduri de la un utilizator, codul său este executat de toate nodurile din rețea pentru a ajunge la un consens cu privire la rezultat. Acest mecanism de funcționare le permite contractelor inteligente să ruleze în siguranță fără nicio autoritate centrală, chiar și atunci când utilizatorii fac tranzacții financiare complexe cu entități necunoscute.

Funcționarea unui contract inteligent este similară cu alte transferuri blockchain având următorii pași:

1. un utilizator inițiază o tranzacție din portofelul blockchain;
2. tranzacția ajunge la baza de date, unde este confirmată identitatea utilizatorului;
3. tranzacția, care poate fi un transfer de fonduri, este aprobată;
4. tranzacția include codul care definește ce tip de tranzacție urmează să fie executată;
5. tranzacțiile sunt adăugate ca bloc în cadrul blockchain-ului;
6. orice modificare a statutului contractului urmează același proces pentru a fi actualizată.

De ce sunt importante contractele inteligente?

Contractele inteligente le permit dezvoltatorilor să construiască diverse aplicații descentralizate, fiind folosite în variate domenii de activitate, de la instrumente financiare până la logistică și gaming.

Aplicațiile bazate pe contracte inteligente sunt numite aplicații descentralizate sau dApps, și includ tehnologie financiară descentralizată (sau DeFi) care își propune să tranforme industria bancară. Aplicațiile DeFi le permit utilizatorilor săi să realizeze tranzacții financiare complexe cu criptomonede fără ca o bancă sau altă instituție financiară să fie implicată. Unele din cele mai populare aplicații actuale bazate pe contracte inteligente sunt:

- Uniswap - este un exchange descentralizat ce permite utilizatorilor, prin intermediul unui contract inteligent, să tranzacționeze anumite tipuri de criptomonede fără ca vreo autoritate centrală să stabilească cursurile de schimb;

- Compund - este o platformă ce utilizează contracte inteligente pentru a le permite utilizatorilor să obțină instant împrumuturi, iar investitorilor să primească dobânda fără implicarea instituțiilor financiare;

- USDC - este un stablecoin ce folosește contractul inteligent pentru a garanta paritatea sa cu dolarul american.

Beneficii și provocări:

Contactele inteligente oferă mai multe beneficii atunci când sunt implementate corespunzător, cum ar fi faptul că le permite oamenilor din întreaga lume să tranzacționeze între ei fără a fi nevoie de un intermediar. Totodată, având în vedere faptul că nu există nicio parte terță implicată, nu există niciun risc de manipulare. Ele oferă autonomie completă și, deoarece totul rulează în cadrul blockchain-ului, contractele inteligente sunt complet în siguranță împotriva pierderii de date.

Toate contractele inteligente au anumite proprietăți comune:

• Oferă siguranță deoarece nu pot fi modificate. Deși există modalități de a fi adăugate anumite condiții sau de a înlocui anumite părți, dacă o astfel de acțiune a fost prevăzută inițial de dezvoltatori, nu există nicio modalitate de a le manipula în secret fără a atrage atenția rețelei. Totodată, aceste tipuri de contracte sunt criptate, iar criptografia păstrează toate documentele în siguranță;
• Logica unui contract inteligent nu poate fi distorsionată, deci nu există loc de interpretări;
• Oferă independență și autonomie. Contractele inteligente nu au nevoie de brokeri sau alți intermediari pentru a confirma acordul, în acest mod fiind eliminat riscul manipulării de către terți. Mai mult, în absența intermediarilor în cadrul acestor tipuri de contracte, are ca rezultat economia de costuri;
• Oferă backup și sustenabilitate deoarece toate documentele sunt stocate și duplicate pe blockchain, nefiind nevoie și de copii în format fizic, astfel încât contractul original poate fi recuperat în cazul oricărei pierderi de date;
• Oferă fiabilitate. Contractele inteligente pot profita, de asemenea, de registrele blockchain și de alte tehnologii de registre pentru a menține o verificare constantă a tuturor activităților legate de execuția proceselor. De asemenea, acceptă tranzacții automate ce scad posibilitatea de eroare umană și asigură acuratețe în executarea contractelor;
• Oferă viteză și precizie. Contractele inteligente automatizează sarcinile, utilizând protocoale computerizate eliminând, astfel, erorile umane.

O provocare semnificativă a acestui tip de contracte este faptul că sunt ireversibile astfel încât dacă codul are erori, atunci s-ar putea să apară tranzacții sau alte comenzi nedorite iar, în prezent, nu există nicio modalitate de a le anula.

Există, de asemenea, riscuri ce țin de securitatea contractelor inteligente. Contractele inteligente asigură anumite elemente cheie într-un proces de afaceri ce implică mai multe părți — însă, tehnologia din spatele acestori tipuri de contracte fiind destul de nouă, hackerii continuă să identifice noi modalități de atac ce le permit să compromită intenția părților implicate. Un exemplu cunoscut este atacul DAO, prin care hackerii au reșit să fure aproximatix 50 de milioane de dolari din cadrul rețelei Ethereum.

Un oracol, una din sursele de date în flux care trimite actualizări ale evenimentelor trebuie să se protejeze și împotriva atacurilor ce ar putea falsifica evenimente care ar duce la declanșarea contractelor atunci când nu ar trebui.

Una din limitările esențiale ale contractelor inteligente este că blockchain-urile subiacente pe care rulează sunt rețele izolate, ceea ce inseamnă că blockchain-urile nu au o conexiune încorporată cu lumea exterioară. Fără conectivitate externă, contractele inteligente nu pot comunica cu sisteme externe pentru a confirma apariția unor evenimente din lumea reală și nici nu pot accesa resurse de calcul eficiente din punct de vedere al costurilor.

Similar cu un computer fără internet, contractele inteligente sunt extrem de limitate fără conectivitate în lumea reală. De exemplu, ei nu pot cunoaște prețul unui activ înainte de a executa o tranzacție și nu pot verifica dacă mărfurile au sosit înainte de a se deconecta un furnizor.

Astfel, evoluția majoră în curs de desfășurare în industria blockchain sunt contractele inteligente programabile care se conectează cu date din lumea reală și sisteme tradiționale din afara unui blockchain.

În ciuda unor limitări, contractele inteligente sunt cheia pentru multe cazuri de utilizare și ne oferă o oportunitate de a simplifica și a automatiza tranzacțiile, iar potențialul lor depășește simplul transfer de active. Acestea pot executa tranzacții dintr-o gama largă de domenii, de la procesele juridice până la prime de asigurare la acorduri de crowdfunding sau instrumente derivate financiare. Contractele inteligente sunt aici pentru a rămâne, creșterea constantă a implementării de la an la an nu face decât să sublinieze importanța acestora în ecosistemul blockchain.