Criptomonede. Blockchain. Hashing - Introducere în Crypto

Adoptarea în masă largă a acestor criptomonede ridică un val de amenințare împotriva mai multor funcționalități tradiționale din domeniul finanțelor. Criptomonedele îmbrățișează mecanismul peer-to-peer-"de la persoana la persoana, eliminând astfel middle man "omul intermediar" care poate fi o instituție financiară reglementată.
De exemplu, pentru a face o tranzacție cu criptomonede nu ai nevoie de un card bancare sau un card de credit deoarece un portofel digital are aceleași funcții precum un seif bancar.

O criptomonedă precum Bitcoin poate să funcționeze sub forma unui DAO, o organizație autonomă descentralizată, o rețea digitală open source de la persoană la persoană care să impună respectarea regulilor de funcționare pentru care a fost creată criptomoneda.
În cadrul acestui DAO, aprovizionarea banilor are loc printr-o regulă algoritmică, iar integritatea rețelei înlocuiește nevoia de încredere în integritatea umană a participanților.
Extinderea tehnologică a criptomonedelor odată cu acceptarea pe piață a monedelor Libra de la Facebook reprezintă o provocare pentru autoritățile monetare tradiționale și pentru Băncile Centrale. Băncile Centrale înțeleg lucrul acesta iar mai multe bănci au inițiat mai multe operații de introducere a propriilor criptomonede naționale.
După cum știm o nouă tehnologie prezintă anumite riscuri. În ce privește piața de criptomonede aflată în curs de dezvoltare, una dintre preocupările generale o reprezintă caracterul anonim al tranzacțiilor, care ar putea permite actorilor rău intenționați să desfășoare afaceri ilegale sau mai rău, să reprezinte o amenințare mai largă pentru societate și instituțiile reglementate.

Criptomonedele și Blockchain
Conceptul suplimentar, alternativ sau valuta digitală nu este nimic nou, dar conceptul unei valute digitale de tip open source fără un punct central de încredere precum o agenție centrală de distribuție sau control de stat este ceva nou în domeniul financiar. O criptomonedă este un activ digital creat să fie folosit ca un mijloc de schimb. Aceasta folosește criptografia pentru a securiza tranzacțiile, a adăuga unități de valoare adiționale când este cazul și pentru a verifica transferul de active digitale.
Exista o deosebire între criptomonede în ceea ce privește alegerea unui mecanism, latență și algoritmi de hashing criptografic.

Descrierea Tehnologiei Blockchain
Este evident faptul că niciun alt registru nu poate satisface calitățile unui sistem de registru precum corectitudine, descentralizare și un cost eficient, toate în mod simultan. Lucrul acesta este posibil astăzi prin tehnologia blockchain fiind mult mai eficient decât un registru tradițional de centralizare. Un blockchain poate fi implementat în mai mult feluri, însă de cele mai multe ori împărtășesc aceleasi funcționalități. Ne putem gândi la blockchain ca la o bază de date mai specială. Un blockchain poate fi distribuit nu centralizat. Printr-un blockchain distribuit se face referire la tehnologia unui registru distribuit (DLT). Acest tip de rețea distribuită prezintă un nivel de securitate mai ridicat deoarece un atac asupra tehnologiei poate avea loc oricând. Rețele distribuite nu sunt un lucru nou, iar cele mai multe baze de date distribuite nu au la origini tehnologia blockchain. Diferenta dintre o bază regulară distribuită și o una care are la bază tehnologia blockchain o reprezintă structura.

Un blockchain este împărțit în subfile de date, iar fiecare subfilă se numește block.
La sfârșitul fiecărui block există un rezumat care prezintă conținutul blocului respectiv. Rezumatul este repetat ca prima linie a blocului următor. Dacă are loc o schimbare a conținutului blocului istoric, rezumatul se va schimba pentru acel bloc și nu se va potrivi cu prima linie a blocului următor. Când rețeaua va identifica o asemenea inconsistență între blocuri, va scoate afară blocul corupt și îl va înlocui cu cel original. În acest caz baza de data va fi neschimbată.
Rezumatul de la sfârșitul și începutul blocului va fi generat de către funcția de hashing criptografic.

Funcția de Hashing

Funcția de hashing este descrisă ca fiind un algoritm matematic unidirecțional care transformă un input într-un output, funcție cunoscută sub denumirea de hash sau rezumat.
Funcția de hashing prezintă un lung istoric în domeniul Computer Science și este integrată în tehnologia blockchain. Funcția de hashing nu trebuie confundată cu criptarea. În ceea ce privește criptarea, o filă este criptată cu ajutorul unei chei și decriptată de asemenea printr-o cheie. Funcția de hashing nu prezintă niciun proces de decriptare.
Totodată un algoritm bun de hashing face imposibil din punct de vedere computațional găsirea a două valori de intrare care prezintă aceeași valoare de hash. Aceasta este cunoscută sub numele de rezistență de coliziune.
Este important de reținut faptul că rezumatul nu descrie informația originală. De exemplu, dacă trimitem un document electric prin email, și suntem îngrijorați că acel document poate să fie corupt sau alterat, singura cale pentru a verifica integritatea acestui email este folosirea funcției de hashing a SHA-256.
Înainte să trimitem un email, putem să obținem un SHA-256 al documentului pe care îl postam pe site-ul nostru, iar apoi trimitem documentul.
Destinatarul, de asemenea, folosește funcție de hash pentru a verifica dacă hash-ul se potrivește cu cel postat pe site-ul nostru. Dacă ambele hash-uri sunt identice am trimis documentul în siguranță iar postarea hash-ului pe site nu prezintă conținutul din email.

Blockchain-urile
Primii care au propus funcția unui lanț de hash liniar au fost Haber and Stornetta în anul 1991. Ei au rezolvat problema cu privire la datarea unui document, când a fost creat sau ultima schimbare a conținutului acestuia prin marcarea temporală a unui hash criptografic al documentului respectiv.
Prin nemarcarea temporală a documentului, integritatea conținutul era conservată. Propunerea de marcare temporală a celor doi a rezolvat de asemenea și problema potențială de coliziune și lipsa de încredere prin legarea împreună a valorilor de hash și folosirea semnăturilor digitale care identifică într-un mod unic semnatarul.
Un an mai târziu, Dwork și Naor (1902) au propus sistem de proof of work pentru a combate email-urile nedorite.

Aceștia au venit cu propunerea ca fiecare email să prezinte un antet care să conțină o poștă virtuală în formă unui singur calcul prin care receptorul să poate verifica autenticitate acelui email.
Exista multe aplicații ale tehnologiei blockchain, însă atenția noastră este focusată pe criptomonede. Bitcoin a fost primul exemplar al unui activ digital care nu are o valoare a intrinsecă care are la baza tehnologia blockchain.
O caracteristică comună a criptomonedelor o reprezintă rețeaua de persoane care au aceleași drepturi egale. Fiecare participant are o copie a registrului și oferă un consimțământ algoritmic cu privire la un registru corect (de exemplu: ce bloc să fie acceptat pentru a face parte din blockchain sau respins). Nu este necesar să cunoști persoanele într-un blockchain sau să ai încredere în ele.

În concluzie, un blockchain este diferit de o bază de date distribuită prin structura lui unică, care conectează în mod linear baze de date mai mici sau blocuri. Legatura vine în forma unei funcții criptografice de hashing algoritmic. Orice schimbare în istoria conținutului va rupe lanțul în mai multe baze de date. Cand un lanț este rupt, rețeaua înlocuiește blocurile corupte cu un block valid.

Criptomonedele
O criptomonedă care nu are o valoare intrinsecă precum Bitcoin, poate funcționa numai dacă este adoptată de către utilizatori și dacă aceștia cred că are valoare. În sistemul tradițional, banii au valoare deoarece oamenii cred în Băncile Centrale care stabilesc prețul de referință al valutelor naționale. În ceea ce privește o criptomonedă, adăugirile la registru public sunt confirmate de către mulțimea de participanți. Încrederea acestora este atribuită algoritmului și rețelei care definește blockchain-ul respectiv. O tranzacție este validată dacă output-ul este egal cu input-ul, cel care tranzacționeză are sau nu fondurile pe care vrea sa le transfere.