Despre lichiditate și Liquidity Pools

Banii emiși de guvern pot fi considerați cel mai lichid activ deoarece pot fi convertiți ușor în alte active. Asemănător banilor emiși de guvernele centrale, în economia crypto există stablecoins, monede digitale cu lichiditate mare și cu volum crescut, care sunt folosite zilnic de mii de investitori pentru a efectua diferite plăți.

În cadrul pieței criptomonedelor putem identifica trei tipuri de lichiditate:

• Lichiditatea activelor digitale;
• Lichiditatea platformelor de tranzacționare;
• Lichiditatea totală a pieței.

Diferența dintre lichiditatea unui activ și lichiditatea unei platforme de tranzacționare se referă la modul în care ne raportăm la lichiditate. În timp ce în cadrul platformelor de tranzacţionare traderii vor să poată tranzacționa un anumit activ digital fără a avea slippage crescut, iar ordinele la piaţă (market orders) să fie executate instant, lichiditatea unei criptomonede se referă la totalitatea platformelor unde ar putea fi tranzacționată.

Termenul de lichiditate a pieței se referă la măsura în care piața permite ca activele să poată fi cumpărate sau vândute la prețuri corecte, iar prețurile se apropie cel mai mult de valoarea intrinsecă a activelor. În acest caz, valoarea intrinsecă înseamnă că cel mai mic preț la care un vânzător este dispus să vândă (cerere) este cel mai apropiat de cel mai mare preț pe care cumpărătorul este dispus să plătească (oferta). Diferența dintre cerere și ofertă poartă numele de spread bid-ask.

În cadrul piețelor cu lichiditate crescută este de dorit ca un spread mic să existe deoarece inconsecvențele de preț sunt aduse continuu la echilibru de către traderi. În schimb, o diferență mare între cerere și ofertă înseamnă, de obicei, că piață are lichiditate scăzută și există o mare diferență între prețul la care cumpărătorii vor să cumpere și vânzătorii să vândă.

De ce este lichiditatea importantă?

Oferă stabilitate

Cu cât o piață are lichiditate mai mare, cu atât este considerată a fi mai stabilă. În momentul în care un trader decide să vândă sau să cumpere Bitcoin, acesta find un activ cu lichiditate sporită, o contracomandă va fi executată aproape instant, iar impactul asupra prețului va fi minim. Cu toate acestea, prețul unui altcoin cu lichiditate scăzută și mai obscur, ar putea fi afectat de o tranzacție mai mare.

Oferă rezistență la manipulare

Cu jucători pseudoanonimi din întreaga lume și cu un cadru de reglementare redus, piața criptomonedelor are o istorie lungă de manipulare a prețurilor. O piață cu lichiditate scăzută permite unui singur participant sau a unui grup să manipuleze prețul în beneficiul lor, în timp ce activele și platformele de tranzacționare cu lichiditate crescută sunt mai rezistente la aceste tipuri de manipulare.

Scade timpul de așteptare între tranzacții

În cadrul unui exchange cu lichiditate crescută, ordinele de tranzacționare sunt executate mult mai repede decât în cadrul exchange-urilor cu lichiditate scăzută. Deși executarea ordinelor de tranzacționare reprezintă un lucru în mod evident convenabil pentru utilizatori, este, de asemenea, avantajos pentru cei ce tranzacționează cu o frecvență mare. În special în perioadele în care volatilitatea este foarte crescută, posibilitatea de a intra și a ieși rapid dintr-o poziție reprezintă un atu.

Cum se măsoară lichiditatea?

Pentru a măsura lichiditatea unei anumite criptomonede, ar trebui să verficăm următoarele patru aspecte:

• Volumul tranzacționat în utimele 24 de ore. Deși lichiditatea este deseori confundată cu volumul tranzacționat, acestea sunt concepte complet diferite, însă există o strânsă legătură între cele două. Volumul de tranzacționare este o măsură a valorii tranzacțiilor executate într-o anumită perioadă de timp, iar măsurarea se efectuează, de obicei, zilnic. Lichiditatea, pe de altă parte, are mai mult de a face cu ordinele de vânzare și cumpărare care se află în cadrul order book-ului. Cu alte cuvinte, volumul este o măsură a tranzacțiilor care au avut deja loc, în timp ce lichiditatea oferă informații despre ordinele de cumpărare sau vânzare care pot fi executate în acel moment. Nu există neapărat o legătură directă între volumul de tranzacționare și lichiditate dar, cu toate acestea, un exchange cu volume mari de tranzacționare va atrage mai mulți utilizatori, ceea ce va aduce la mai multe ordine de cumpărare și vânzare în cadrul order book-urilor, ceea ce însemna un nivel mai mare de ordine pasive.
• Disponibilitatea platformelor de tranzacționare. Cu cât o criptomonedă este prezentă pe mai multe platforme, cu atât lichiditatea este mai mare datorită numărului mare de utilizatori care o pot accesa;
• Bid-ask spread. Cu cât diferența dintre cerere și ofertă este mai mică, cu atât moneda este mai lichidă.

Fig. 1 Grafic al perechii BNB/USDC, cu valoarea spread-ului de 0.2%

• Market Depth. Acesta se poate folosi pentru a verfica ordinele de vânzare sau cumpărare deschise de către traderi.

Un activ cu lichiditate crescută va avea un Depth Chart în care cele două componente ale graficului vor reflecta cantități aprope perfecte de cerere și ofertă. În schimb, graficul unui activ cu lichiditate mică ar putea arată ca cel de mai jos:

Fig. 2 Depth Chart pe perechea RUPX/BTC

Vizualizând acest grafic, putem observa cum cererea este inegală, iar cumpărarea sau vânzarea acestui token va avea ca rezultat creșterea volatilității prețului și incapacitatea de a obține activul la un preț fix. În cadrul unei piețe cu lichiditate scăzută, pe lângă volatilitatea prețului, pot apărea și fenomene de manipulare a pieței și slippage mare pentru traderi. Slippage reprezintă diferența dintre prețul dorit de trader și prețul la care se execută comanda. Acest lucru se întâmplă, de obicei, atunci când nu există suficiente comenzi în order book, aproapiate de prețul cerut de trader. O soluție pentru micșorarea slippage-ului ar fi utilizarea de ordine limită (limit orders), dar există riscul ca execuţia comenzilor să nu se producă din cauza lipsei de lichiditate.

Având în vedere faptul că traderii caută platformele de tranzacționare cu o lichiditate crescută, acestea colaborează cu market makers. Market makers sunt reprezentați de participanții în cadrul pieței care vând sau cumpără cantități mari dintr-un activ pentru a facilita lichiditatea și a asigura buna funcționare a pieței criptomonedelor. Aducând un volum mare de comenzi în câteva secunde pentru a fi disponibil pentru traderi, aceștia cresc lichiditatea și reduc volatilitatea.

Market makers sunt adoptați pe scară largă în order book-urile oricărui exchage major, absorbind spread-ul dintre cumpărător și vânzător prin îndeplinirea comenzilor de ambele părți, permițând traderilor să între și să iasă din poziții cu un slippage minim.

Market makers au mai multe roluri în cadrul exchange-urilor:

• să scadă spread-ul dintre cerere și ofertă;
• să crească adâncimea order book-ului, deoarece cu cât este mai mare adâncimea pieței (lucru ce se poate verifica cu ajutorul Depth Chart), cu atât este mai puțin probabil ca tranzacțiile mari să aibă un impact semnificativ asupra prețului unui activ;
• să reducă volatilitatea;
• să prevină manipularea pieței;
• să atragă volume mari în cadrul exchage-ului.

Aceșți cinci factori contribuie cu toții la un obiectiv principal și anume furnizarea de lichiditate.

Spre deosebire de exchange-urile centralizate ce folosesc market makers, exchange-urile descentralizate (DEX) folosesc AMM (Automated Market Maker). DEX-urile bazate pe AMM, cum ar fi Bancor, Uniswap, Curve, Balancer și altele sunt una dintre cele mai importante inovații din spatele creșterii DeFi. În loc să se bazeze pe piața tradițională a cumpărătorilor și vânzătorilor, AMM-urile permit tranzacționarea automată a activelor digitale prin utilizarea unor liquidity pools (fonduri de lichiditate). Un liquidity pool conține două active într-o pereche de tranzacționare, iar prețul fiecărui activ este determinat de procentul relativ al fiecărui token din acel pool.

Utilizatorii DEX-urilor bazate pe AMM au criptomonedele blocate într-un smart contract, iar acestea vor fi utilizate pentru a facilita tranzacțiile dintre active în cadrul exchange-ului. Orice deținător al unei anumite cantități de criptomonede poate deveni furnizor de lichiditate pentru schimbul ales și poate obține profit, taxele de tranzacționare fiind împărțite între furnizorii de lichiditate în funcție de cota lor în pool-ul de lichiditate.

Chiar dacă protocoalele AMM au cunoscut o creștere extinsă în ultimii ani, volumul și lichiditatea în cadrul acestor DEX-uri sunt încă scăzute în comparație cu cele mai mari exchange-uri centralizate. Anumite riscuri și limitări împiedică adoptarea lor pe scară largă:

•  AMM-urile nu pot exista fără exchange-urile tradiţionale ce utilizează order book-urile împotriva cărora pot arbitra, deoarece chiar și formulele matematice sofisticate nu pot reprezenta cu adevărat sentimentul pieței;
• Furnizorii de lichidități se pot confrunta cu fenomenul de "impermanent loss" dacă prețul unui activ se modifică semnificativ față de momentul achiziției. Pierderea suferită este, de obicei, temporară, dar poate deveni pemanentă dacă utilizatorul își retrage lichiditatea sau prețul continuă să scadă.
• AMM-urile necesită, de obicei, o expunere multi-token din partea furnizorilor de lichidități, deoarece aceștia trebuie să depună două token-uri diferite pentru a furniza lichiditate egală ambelor părți ale tranzacției.
• AMM-urile necesită cantități mari de lichiditate pentru a atinge același nivele de slippage ca exchange-urile tradiționale ce folosesc order book.

În fazele incipiente ale DeFi, DEX-urile au avut mari probleme în ceea ce privește furnizarea de lichiditate. Liquidity pools au ajutat la rezolvarea acetor probleme, stimulând utilizatorii să furnizeze lichidități, în loc să aibă tradiționalul order book. Aceasta a oferit o soluție puternică, descentralizată pentru creștrea lichidității și a creșterii întregului sector DeFi. Liquidity pools au apărut din necesitate, dar inovația adusă de acestea a dezvoltat o nouă modalitate de a furniza lichiditate descentralizată în mod algoritmic.